O floare cu urechi de liliac,
o poveste cu buze de mac
de unde mai pot auzi cum odată
șușoteai unei călugărițe cu ochi de piper verde
despre-un călugăriț de care nu se poate pierde
cît nu mănîncă toată luna de îngheţată,
o floare cu aripi de plasture
zboară cu vocea mea, din a ta descărnată
la tine în păr sărutări căprui să-și fluture.
Am devenit peste noapte această privire spre cer
ca să mă regăsești cu zahăr nins
prin ramurile unui copac invers,
îți spun la ureche dintre steluţe turcoaz şi argintii
feluritele ghiduşii ale cailor hrăniti cu jar
galopînd spre noi iubiţii,
pe sub copacii migratori, migratori, migratori,
ce acum oameni îţi par.