Doamne, inima mea
Bate în același timp cu a ta.
Parcă te văd, parcă te știu,
Cum am ajuns cu sufletul pustiu?
În ritmul vieții cel nebun,
Am reușit să mă abat din drum.
Acum privesc adânc în ochii mei,
Când prin cenușa anilor caut scântei
Și tot ce fac e să mă ard cu scrum.
Călătoare prin noapte,
Mi-am lăsat visele în spate.
Trecătoare prin rău și bine,
Ajung din nou să mă închin la Tine
Și simt cum plânge sufletul în mine.
Căci pe umeri mă apasă o povară
Mă îndrept către Tine
Și simt cum Lumina-Ți coboară.
Când îmi e viața mai grea
Te rog să vii în calea mea.
Să îmi dai voință și putere,
În spate să las orice durere.
Adu-ți aripile deasupra mea
Și dă-mi binecuvântarea Ta!
Să te înțeleg, să te ascult
Și mereu să te păstrez în gând!