Înainte vremea toată fugea
de ochii tăi
în căutarea unui crepuscul;
cele încă nepetrecute,
neclipite în niciun opuscul
nu-mi ascundeau în zori plecarea ta

Acum răsfoiești neânțelesul
de după toate cărțile lumii,
și nu mă găsești nici acolo, sunt metairetic,
eu mă adun, fotogramă cu fonogramă
din inocentele diastole ale primului tău sărut,
în Moara Dracului,
în vara cînd îți fotografiam tatăl
ca pe o bărbătească dovadă că exteriorul tău,
existentul,
ne zîmbește deja sub o pălărie de brusture
de dincoace de lentile.