arbuzar mi-i meseria.
noi trăim doar din ce vând:
fac ce fac - lungesc piftia
și m-abțin... cât pot mai blând.

iată-mă-s: tot în putere
și-s un tată priceput
la copii și la muiere;
zic... s-o știți de la-nceput.

puradeii*mi sunt echipă:
opt ai mei, doi prin vecini,
ultimul - născut în pripă -
în căsuța din... Ciulini.

constatați și voi - ca alții:
printre-ai mei sunt trei bitongi,
stau în gașcă precum șfanții,
ca-n cuvinte-ades... diftongi.

fac abuz de-a mea putere
și-i adun pe toți din drum;
ăla micu-ar vrea să zbiere
când îl spăl... că-i negru... scrum.

anu* ăsta-mi merge bine:
pe harbuji am strâns bani mulți
și-uite-acum... țâncii-s cu mine,
scoatem sâmburii... mărunți.

le pun glasul meu deasupră,
hotărât: nu vreau vrun joc;
le-a picat cerul asupră...
c-am găsit... ac de cojoc.

văd: rânjesc unul la altul,
parcă și-ar vorbi din ochi;
mânc-apoi... ca roți - asfaltul -
sâmburi strâng, în palme - grochi.

„*buzu - bunu, buzu - bunu...”
gângurește cel peltic
aruncându-și biberonu*...
parc-ar fi actorul Pick.

s-a „topit” arbuzu-ndată
ca mâncarea în război;
țâncii se despart deodată
ca-n nevoie un convoi:

cinci și cinci în două grupuri,
iar sugarul... la mijloc...
au toți sâmburii în pumnuri,
pregătiți să intre-n joc.

se țintesc strângând în dește
sâmburași... ca-n gură dinți
și ei strânși - prietenește...
noi... un zâmbet de părinți.

iată că și-n sărăcie
joaca-i partea celor țânci,
iar în caz că e lucie...
vor atinge... vârste-adânci.

de-ar veni odată toamna
să-mi dau țâncii la școlit,
să rămân doar eu cu doamna...
și să uit că-s obosit!!!