azi soarele are privirile sticloase,
dar are și Octombrie zile frumoase,
romanțele calde generează ecouri
străbat prin ziduri și străpung nouri.

acum optimismul este ancora mea,
să acostez iar în portul fericirii,
să combin versul cu spectrul strălucirii,
nici o clipă nu o tratez în zeflemea.

se umple și se golește clepsidra cu sentimente,
conform experiențelor pe care le trăiesc,
creez în lumea mea zilnic angajamente,
prin care visuri pot să-mi împlinesc.

iubirea ca o pătură îmi ferește inima de frig,
nostalgia-i în sacul atârnat în cârlig.