Măghiran verde prin sîn
te-ncurcai cu un hapsîn
de la mă-ta te dusei
pe-un ostrov cu mielușei

Io mai neaoș dintre ei
aveam dinți de lup pe blăni
de-i rînjeam la anii grei
și-aprindeam stele prin răni

Măghiran azur pe casă
miresucă ești frumoasă
ca un fir de iarbă fină
cînd ninsoarea stă să vină

ca un strop de țuică vie
pe buze de năsălie
îi zici morții să nu plece
nici un iepure n-o-ntrece!

Măghiran mieros în trup
să fii crud pînă te rup
să-i pui mîndrei mele dorul
pe-un gînd învățat cu zborul

măghiran roșu de-alint
ți-o iubesc da' n-o colind
că-i pierduta altui om
și-oi afla-o doar în somn.