Clandestinitate

E-atât de aproape uitarea.
adresele nu se mai știu.
se ceartă pământul cu marea,
ceru-i de plumb... și-i târziu.

caleștile-acele bătrâne
și caii plecați de sub ham,
sunt partea uitată de lume
ce tras-a obloanele-n geam.

gânduri târzii și sihastre
cântă-n viori ce s-au spart...
noaptea, în fostele castre
conjugă un timp destrămat.

uimirile vieți-s în treacăt.
trecătoare sunt fostele vești;
nădejdile zac pe sub lacăt,
bruma devoră povești.

trăim de la trap până-n fugă.
opaițu-i doar de muzeu.
zadarul coboară în rugă...
o știe precis Dumnezeu?...

sau totul e-o ruptă verigă
din lanțul destinului meu?