Pe buza fântânii lumânări aprinse
Rămase de la căratul apei ard
Reflecții ale lunii și stelelor.

Plutesc precum în cer și peste ocean
Gândul corăbiilor cu vele.

Și mi se rostogolesc prin valuri
Lumini și umbre desprinse
Din răsărit și înserare.

Pe buza fântânii te-am sărutat
Precum pe cea mai sfântă icoană.

Nuanțele culorilor tale
Le-am sorbit ca pe parfumul
Pântecului maicii care
Cândva te-a visat.

Tot ce îmi amintesc de atunci
Este toamna aceea plină de ploi
În care, în fântâni, ape au crescut
Și, apoi, când, pe lângă ele treceam
Cum se revărsau înapoi în noi.

Ca un ochi plin de lacrimi
În ale cărui adâncuri
Se adunau picături
Picând în noroi.