Îngerii fără ochi
Sunt lipsiți de albastru
Și de orizonturi imaginare.

Cerul din carnea lor este
Fuior împodobit cu nesfârșire
A nedesăvârșitei lor poveste
Ale cărei cuvinte absorb
Din închipuire spații
Împletind Soare.

Sunt o cascadă care se aruncă
În carnea apei din al ei înalt
În timp ce, ca un parfum,
Cu aripi lovește căzând
Golul adulmecat.