,,Pierdută în gânduri” de Virginia Stanciu

Pierdută-n gânduri când dorm,
Îmi amintesc prin ce-am trecut,
Și-n miez de noapte tot scurm,
Cărări umblate mai demult.

Copilăria mea frumoasă
Cu joacă, fără de jucării,
Şi cu poveşti citite în casă
Despre un motan cu blana gri.

Cum viața are un curs al ei,
Te ia în vâltoare tot mereu,
Și te rotește vrei nu vrei
Până ce trupul îți este greu.

Te mulțumești, că încă poți,
Pe drumul cu bilet de dus
Sa spui o rugă către sfinți
Fricos că-i vremea de apus.

Bătrân, ajungi neputincios,
În trenul care te-a purtat,
Oprind la capăt te dai jos
Că timpul tău a expirat.

Viața rămâne un mister
Și nimeni totuși nu va ști
Darul divin sosit din cer
Dacă şi mâine il vom primi.