Mama—ți-am găsit rujul roșu
în sertarul de la bucătărie
lângă borcănelul cu zacuscă

nu unde ar trebui să fie buzele ci unde foamea
își adună ingredientele—

Spune-mi: frumusețea
e doar un alt cuvânt
pentru ce ne supraviețuiește?

Gura ta s-a mișcat toți acei ani
într-o limbă pe care am învățat
s-o trădez

Engleza, au zis ei,
îți va da un viitor
așa că am schimbat

vocalele tale pe ale lor—
limba ta
pe scara lor

Acum scriu poeme
și tu mă rogi să ți le citesc
în salonul de unghii

între clienți ale căror picioare
le legeni ca pe niște rugăciuni
ale căror mâini

le faci frumoase
în timp ce ale tale—
Mamă, mâinile tale—

Lasă-mă să-ți spun ce am învățat:
o cicatrice e doar trupul
care e bun la memorie

Un regim se termină
dar un trup
își amintește cum a fugit

Am ieșit din tine
în decembrie '89
au zis că au căzut gloanțele

ca zăpada anul
în care ai ajuns în America
au zis că a nins

Nimic nu te-a pregătit pentru frigul
care transformă respirația
în dovadă a existenței

Iată ce știu:
dragostea mea e partea din mine
care a învățat

să vorbească fără să vorbească
să iubească fără
un cuvânt pentru asta

în limba ta

Iubitul meu mă roagă să spun ceva
în română și intru în panică—

Pot numi culori legume
înjurături lucrurile

pe care le aruncai prin bucătărie
când scrisoarea de la guvern venea
ștampilată INSUFICIENT

Dar nu pot spune
Te iubesc în prima ta limbă—

nu-i amuzant?
Cum am traversat un ocean
înăuntrul trupului tău

și totuși
nu-mi găsesc drumul
spre casă

Aseară am visat în română
pentru prima dată—

erai tânără din nou mâinile tale
încă nerupte de înălbitor

Cântai ceva
de la Dalida
și m-am trezit

plângând ceea ce e doar trupul
insistând că a trăit odată
într-o țară

numită Înainte

Mamă—
scriu asta într-o limbă
care nu te iubește

Dar o scriu

oricum

Poate asta face o fiică:
sparge ce i s-a dat
ei

ca să poată ține bucățile
la lumină

și să le numească
frumoase

și să le numească
ale ei