Regatul urșilor polari se micșorează,
Încălzirea globală zilnic îi afectează,
Temperaturile ușor tot cresc mereu
Și, când se încălzește, vânatul e greu.
O ursoaică venită cu puii pe gheață
Caută mâncare să-i hrănească.
Însă deodată vede o copcă creată,
Unde o focă mai apare câteodată,
Care, văzând ursul, s-a retras în apă
Și-a lăsat-o cu puii tot nemâncată.
Foca, simțindu-se bine în siguranță,
I-a spus ursoaicei direct în față:
„Stai și așteaptă aici mult și bine,
Eu mă ascund sub gheață, că ține.”
Ursoaica, având și alt plan de vânat,
Și-a luat puii și din acel loc a plecat,
Căci undeva aproape, nu la distanță,
Un urs mare era instalat la masă.
Temătoare să nu-i omoare vreun pui,
A rămas nemișcată de frica lui,
Până ce ursul, sătul, grăbit, a plecat,
Iar ea, împreună cu cei mici, a înaintat.
Însă în vecinătate o vulpe pândea
Să vadă dacă este ceva și pentru ea.
Cum banchiza deodată s-a topit,
Efectivul de urși în apă a nimerit.
Ursuleții, având șase luni de zile,
Se descurcau neașteptat de bine,
Dar vremea, devenită cam nepotrivită,
Ursoaica înainta, de ursuleți însoțită,
Că din senin deodată pornise furtuna,
Cu valuri mari ce-i arunca întruna.
Ursoaica era bătrână, bine antrenată,
Dar puii intrase în apă prima dată.
Atenți își țineau labele drept vâsle,
Încercând din greu în apă să reziste,
Iar după trei zile de înot fără oprire
Au scăpat de marea nenorocire.
Și ursoaica, istovită, pe mal comenta:
„Viața și pentru noi este la fel de grea,
Este o luptă unde va rezista cine va putea.”