E linişte, paşii mei sărută zăpada,
Sunetul lor se aude, un cântec aparte.
Pe alocuri, cu şoapte se scutură zada
Şi gândurile îmi zboară departe...

Aburul respiraţiei calde pluteşte,
Gerul muşcă cu poftă obraji dezgoliţi.
Iarna întreaga poveste şopteşte,
Țurţurii reci lucesc nu foarte cuminţi...

Cărarea albă ce duce departe,
Mă cheamă cu ea în poveste.
Eu, paşii, și cântul iernii aparte,
Sărutul gerului ascuns printre creste...

Fulgii ce cad, neaua cea albă,
Mă privesc dintre ace de brad,
Tresar simţind mâna ta caldă,
Sărutul ce vine şi fulgii care cad...