Spune-mi sincer fără grabă,
Spune-mi tu cum aș putea
Să uit acea noapte albă
Când tu te-ai transformat în stea.

Din păcat cerul cere,
Iar eu am fost nevoit să-i dau
Tot ce îmi dădea putere
În zilele care ardeau.

Cum seara acea, tată,
Noi stăteam pe canapea,
Iar cerul te-a luat îndată,
Crunt, direct în fața mea.

Sper să vezi astăzi cum sunt,
Sper să fiu cum ți-ai dorit,
Sper să nu-ți mai par mărunt,
Sper să fiu cel prețuit.

Strig la cer să vezi cu dor,
De când tu ai plecat,
Eu am încercat să mor
Asta-i, tată, al tău păcat.

Însă dorul mă destramă,
Chiar dacă nu mi-ai arătat,
Din iubire ai făcut armă
Iar asta ne-a separat.

Însă mereu voi suferi
Și mă voi lupta din greu
Cu ultimele mele puteri
Pentru tine, tatăl meu.