În 3 puncte, 3 linii și iar 3 puncte respir...

Șantierul trupului meu
se sprijină
pe singurii plămâni,
așteptând subvenția.

Stare
de sfinți urcați pe pereții altuia,
de trupuri puse în chirii străinilor.

Te scurgi prin canale de labirint
unde poate, poate o așchie din tine
va găsi o ieșire.

Transpiri întuneric,
sângerezi roșu de lună plină
și nu sunt lupi să se strige unii pe alții,
mori așa goală,
cu pielea nefăcută fiară.

Te închide orice mișcare
până la gura sufletului,
sunet care îți șuieră în ureche.

Ochii sapă în albastrul distant
al cerului,
simți mama cum te strânge cu brațe de mormânt:
e pământ, îți șoptește,
e doar pământul
unei oale de lut ce nu a fost să fie.

Am vrut mamă,
să pun degetul în carnea viselor,
vise mici, doar atât.

Pe coloana oamenilor bogați,
ornate, 14 chakre,
eu am anti-chakra în palme,
avort al unui cine știe ce zeu
pe pământ.

Acum oamenii se nasc
cu cardurile vieții
în buzunarul sanguin.

Nu mai am putere să merg
pe 3 puncte, 3 linii și iar 3 puncte albe...
... --- ...