|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 34
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-16 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Seara aceea nu avea planuri.
Era doar una dintre acele seri în care orașul își desface cămașa la gât și respiră mai încet. Ne-am întâlnit aproape din greșeală, ca două gânduri care se lovesc într-o pagină neterminată. Tu aveai în ochi lumina aceea vagă a oamenilor care nu cer nimic de la lume, iar eu, un rest de melancolie și dorința inexplicabilă de a rămâne. Am stat la o masă mică, rotundă, cu un pahar de vin care se golea încet ca o promisiune care nu se grăbește. Vorbeam despre nimicuri, despre ploaia de dimineață, despre un poet uitat, despre cum uneori muzica de pe stradă știe mai multe despre noi decât noi înșine. Și, fără să știm când, între două propoziții s-a strecurat ceva fragil: o liniște caldă în care respirațiile au început să se asculte reciproc. Ți-ai trecut mâna prin păr cu gestul acela absent care, fără să vrea, aprinde universuri. Râsul tău a căzut pe masă ca o monedă de aur în fântâna unei dorințe. Apoi, acea tăcere, care nu era golul dintre două cuvinte, ci locul unde două singurătăți se sprijină una de alta ca două case vechi pe aceeași stradă. Când am ieșit, noaptea mirosea a tei și a vin. Nu ne-am grăbit să ne despărțim. Mergeam încet, ca și cum pașii ar fi știut că dacă ne grăbim magia se va rupe. La colțul unei străzi mi-ai spus ceva simplu, aproape banal. Dar felul în care ai spus-o a făcut ca lumea întreagă să pară pentru o clipă un loc locuibil. Și atunci am înțeles micile plăceri ale vieții: vinul, muzica, lumina felinarelor, momentul acela rar în care cineva rămâne lângă tine fără niciun motiv și fără nicio grabă ca și cum întreaga existență ar fi fost inventată doar pentru această plimbare care nu duce nicăieri.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité