Natura noastră este gregară.

Trăim pentru a ne aparține
și a defini reflecția noastră
din imaginea în care,
privindu-ne,
înflorim în glastră.

Suntem o planetă de lumini lipsită,
ce există din reflecția altor stele,
motiv pentru care vorbim
de iubire ca nesfârșire
și ca materie.

Inima noastră nu și-ar afla
o altă justificare spre a pulsa,
dacă nu ar mai fi și alte inimi
ce pulsează alături de ea.

Trăim pentru a fi părți ale unui întreg
doar ca părți dintr-o parte în care
ideea de univers naște ideea
de a fi parte din soare.

Stoluri de umbre care plutesc, se mișcă,
caută, trec, visează, cred, vânează, înfometează
și mor, împreună dând naștere, cum
gura unui izvor apelor care curg,
spală și îneacă moartea
din care-înviază.