Orele se sparg nepăsătoare-n minute,
Iar clipele-și vorbesc mai mult printre rânduri;
În această goană el încearcă s-asculte
Cum emoția s-ar putea prinde de gânduri.

Când prinde contur se zbate violent,
După un ceas se risipeşte făr’ de urme;
Tu o studiezi prea steril, prea atent
Și nu pricepi ce-ți poate spune.

Printre vorbe calculate vrea să se strecoare,
Printre aluzii sinuoase se regăsește;
O vezi precum conceptul care pare
Te temi instinctiv de ceea ce este.

Separ-o de raționamentul zadarnic de lung
Lasă deoparte povestea în care te minți
Golul şi adâncul te formează, şi te frâng
Acum înțelegi - dar oare simți?