PUSEU

Cuprins de-acea desfătare dulce-acrișoară
cu care s-o fi delectat și ea, muza de temut-
Mi-am amintit aievea, cum, odinioară
se cuibărise-n tot ceea ce uitasem că sunt.

Uitându-mă la ea i-am înțeles privirea, acum plină
Cum se-aventurează întru mine, necunoscut
I-am surprins tremurul prin focu-i de felină,
pentru mine, osânditul fără de somn și-nceput.

Ajunsese la poalele mele, vădit îngenuncheată
și, deochiat, am vrut să-i mângâi chipul
Ce ciudat a fost, pentru întâia și cea din urmă dată
să simți că prinzi puteri să rostogolești timpul.

De te-ndeamnă, de te cheamă… știam să mă feresc
că doar și taina străveche-o dezgolisem de-orice rost
Și m-am ținut, m-am ținut să nu ies din al simțirilor firesc…
Ce-ar fi putut să fie de nu era ce-a fost?