|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 6
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-29 | [This text should be read in romana] | După o jumătate de oră de conversație, și-a scos pudriera din geanta de umar Balenciaga, și a început să se pudreze. Undeva, pe obrazul stâng, i-a rămas o umbră, un rid, poate de la un adevar care a traversat-o. Ea nu știe (și nu vrea să știe) că devenirea nu cere voie. Că fiecare cuvânt lasă o urmă, că fiecare privire scrie ceva pe chip. Ea nu știe că a devenit mai frumoasă în clipa în care a uitat să mai fie atentă la sine. Ea le acoperă, le șterge, cu mișcări mici, ca și cum ar șterge urmele pașilor unui copil nenăscut încă. Ca si cum ar putea readuce lucrurile la locul lor. Pentru că în mod normal, o pudrieră dintr-o geantă Balenciaga ar trebui să fie suficientă pentru orice situație. Se privește. Totul pare în ordine. Apoi închide pudriera și pleacă mai departe, perfectă. Adică, un pic mai puțin decât era în timpul conversației despre filozofia lui Noica.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy