|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 7
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-04-01 | [This text should be read in romana] |
Când vin umbrele,
nu bat la ușă. Ies direct din gânduri. Inimile închid tot, iubirea rămâne acolo unde nu ajunge nimeni. Copacii răstoarnă cerul în rădăcini, iar sub pleoapa pământului clocesc îngerii negri. Norii se frâng în ecou, se adună în căderi și, din înalt, nu mai vine ploaia, ci o risipire lentă de frunze stinse. Lumina, alungată din trupul zilei, rătăcește oarbă prin noroi, și, obosită, se lasă pe o inimă deschisă ca o rană. Acolo, în adânc, mai pâlpâie un rest de aur. Când liniștea crește în copaci și ne privește temătoare, ascunsă sub pleoapa unei nopți ce nu mai trece, umbrele se nasc din cuiburi fără stele și doar ele au acces prin încăperile ascunse ale gândului și ale sângelui. Doar ele. ________________________________________
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy