,,Vulpea şi cioara” de Virginia Stanciu

O vulpe așezată la pândă
Aştepta ceva să prindă
Și cum o cioară coborî la sol,
Să nu se dea cumva de gol,
I-a zis: - Hai să ne împrietenim,
Ca două surori să fim.

Vulpea venită în mare acțiune
A început prefăcută a spune:
- Eu mereu mi-am dorit cu mine,
O zburătoare așa ca tine.
Că-n lumea asta plină de interes,
E foarte greu un prieten de ales
Și mă rog întruna să fiu ocrotită,
Că slavă cerului sunt pocăită.

Cioara, atentă, a precizat dispusă:
- Fără coadă, ți-aș da o șansă!
Vulpea auzind ce pretenții are,
I-a zis: - Podoaba mea e de valoare!
Cioara enervată i-a răspuns:
Matură pe jos fără de rost,
Și din cauza ei țin mereu post
Vulpea prefăcută s-a decis:
- Și bearcă îmi convine nespus
Mai bine, programează-te la tuns!
Dar vino aproape să stabilim,
Să scoatem coada şi amice să fim.

Însă cioara, cu multă prudență,
A ghicit, având experiență,
Și a zis: - Rămâii nemișcată în loc
Că aduc foarfece când mă întorc.

Dar isteața a plecat şi n-a revenit
Iar vulpea, așteptând s-a îmbolnăvit
Căci de căldura rapid instalată
S-a încins blana pe vulpea bearcă
Și a simţit, vrei nu vrei,
Cum s-a întors păcăleala în pielea ei!