Cum susură apa de izvor
Și omul setea-i trece
Așa te sorb eu din priviri
Dar dragostea nu-mi trece.

Cum dunele în desert
Nu au deloc verdeață
Așa eu mă usuc de dor
Că mă privești nepăsător.

Cum soarele te pârjolește
De stai prea mult la el
În piept sufletul foc are
Aștept să-l stingi c-o sărutare.

Pământul dacă e crăpat
Că nu este udat
Așa mă usuc și eu
De dorul tău.

Aștept cu nerăbdare
Ca tu să vii la mine
Iubirea să mi-o potolești
Și să mă iubești.

Atunci eu fericită sunt
Că suntem împreună
Iubirea o vom ocroti
Să dăinuie cât pe pământ vom fi.