Stam și priveam la golul din zare
în mine parcă se mișcau pereții
parcă veneau galopând călare
călăreții.

vântul se întețise deodată
în urma lui părea că se răsfrânge
gloata de picioare aruncată-n
bălți de sânge.

În străfundul lumii clopotele sună
în fața mea pământul ne înghite
pare că ar sta să se descompună
din orbite.

Haotic, în precizii și confuz
își învârte câmpul de energie
hranindu-se cu moartea până la refuz
Într-o urgie.

Alerg și eu și-n mine călăreții
picioarele îmi frâng galopând în gol
mi se îneacă zeii și profeții
Frânți in viol

În urma mea privesc cum omenirea
cade-n pustiul îngrozit de moarte
eu alerg, străină mi-e privirea
să mă poarte

Golul din zare deodată se aprinde
și pașii mei rămân fără cătare
simt cum o forță în aer mă cuprinde
Să mă zboare

În lumina fecundată din pustiu
două aripi se deschid și pier!
În marea învolburată-un barcagiu
...
Zbor lin spre cer!