O omidă păroasă
Ce în dud trăia
Frunzele îi mânca
Până se sătura.

A crescut mare,
Avea multe picioare,
Era frumos colorată,
Și era făloasă.

A tot mâncat,
Până s-a îngrășat,
Echilibrul l-a pierdut
Și a căzut.

O fată pe bancă stătea,
Bomboane rodea,
Și dintr-o dată
Gâtul a usturat-o.

A dat cu mâna,
Omida a căzut,
Ea s-a speriat
Și omida a călcat.

Pe unde a mers,
Gâtul s-a înroșit,
Se tot scarpina
Că o mânca.

Bunica a oblojit-o
Cum ea plângea,
Bomboane i-a mai dat
Și s-a împăcat.