|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Tabla 669 Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 7
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-06 | |
Există un loc în mine
unde timpul nu mai curge, ci stă — ca o apă grea, nemișcată. Acolo se adună lucrurile netrăite până la capăt: cuvinte oprite între inimă și gură, priviri care au ales să se întoarcă, și toate plecările care n-au avut curaj să fie definitive. Nu mi-e dor de oameni, mi-e dor de versiunile mele care nu s-au mai întors niciodată din anumite zile. De mine cea care credea că tot ce începe are promisiunea de a rămâne. Acum știu — lucrurile nu dispar zgomotos, nu trag ușa după ele, nu lasă explicații. Se subțiază încet, până când într-o dimineață te trezești și nu mai e nimic de întrebat. Doar liniștea — atât de completă, încât începe să doară ca o amintire pe care corpul o ține minte mai bine decât tine. Și în liniștea asta înveți, fără să vrei, că unele lucruri nu trebuie recuperate — ci doar purtate în forma lor pierdută.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate