Arid, pământul cărării pe care călcam,
Se întindea ca viermele care căuta
Umbra în care să-și ascundă
Făptura sa rotundă.

De-a stânga și de-a dreapta, valuri-valuri,
Coaptele lanuri de grâu își legănau
Ouă de struți crescute-n câmpii
Și împletite cu flori de laur.

De-a lungul lor pășeam urmărind calea
Spre locul unde peștii, înfometați,
În stol așteptau mâncarea.

În câmpul cu cerul copt,
Imaginându-mă umbră celestă
Extrasă prin cezariană din valeriană,
Călcam peste pământul arid
Să devin tuturor hrană.

Îmbumbând, pe braț, un vierme cărunt
Cu trup de dinozaur ca o lacrimă
Îmi înflorea așteptând.