plânge iarba cu lacrimi de rouă,
strivită de bocanci plini de noroi,
este cod galben până la ora două,
cad și peste crini năvalnice ploi.

dar printre nori răsare vesel soare,
se colorează raiul cu curcubeie,
mă lipesc de raze ca marca de scrisoare,
deschid magia verii cu sangvină cheie.

sufletul plutește ca un puf de păpădie,
fericirea de vară mă împlinește mult,
transform melancolia în rapsodie,
printre greieri cu chitare exult.

din splendorile verii mi-am făcut comoară,
vise, amintiri, povești, ce dulce povară.