Văzduhul îi liniștit
Tăcerea s-a lăsat
Orașul îi adormit
Pan' la răsărit.

Tăcerea pătrunde
În fiecare colțișor
Comod se instalează
Și încet avansează.

În tăcerea nopții
Se aude doar ceasul
Cum ticăie molcom
Când oamenii dorm.

De iubești cu adevărat
Nu ține în tine
Rupe tăcerea
Strigă-ți durerea.

Când aplanezi ceva
Să nu dai gâlceavă
Tăcerea e de aur
Ca un adevărat tezaur.