Când cerul își deschide
porțile sculptate-n nori
spre violetul înflăcărat
al constelațiilor
dându-le frâu liber
să-și arunce văpăile
pe acest tărâm înspăimântat
de o caustică clepsidră
marea zbuciumată
absoarbe liniștea stelelor
printre nuanțele amurgului.
Crestele munților
se înalță spre cer
cu stropi de ardoare
dorind să străpungă
pânza de stele.

pletele ce-mi
înnobilează creștetul
sunt gâdilate
de respirația vântului

privirea mea
scrutând întreg mirajul
caută răspunsuri
în toate cele 3 lumi.