100 de ani de așteptat glasul tău îl pun la mine pe piept și dulceata zvâcnire de glas dulce blând prevestit ca ultima lacrimă tinereții tale gingașe dar eu mă duc de a dreptul tău în scânteile luminate ale celui pictat în nuanțe albăstrii și cu un alb des argintiu tu lumină Vino la noi și în aproape mântuirea ta cerească de veacuri lungi dar tu viață ce vrei de la mine o iubire sau o disperare Dar tu ești mângâierea mea și visul meu etern pe care îl port cu tine în gând dar Flacăra ta strălucitoare mă veghează ca un suflet rătăcit.