te rog nu-mi spune că te-am uitat
pe banca de lângă izvorul numărul șapte
picăturile sapă în lemnul vechi
ca o absență la margine de seară

te rog nu-mi spune cât de romantic
plouă timid printre ace de brad
aburul înconjoară soarele
ca un somn adânc neliniștea

te rog nu-mi spune unde sunt
pe drum spre casa zilei de mâine
miroase a palisandru și a tămâie
ca o raclă prețioasă într-o biserică de țară

te rog nu-mi spune cum arde când tac
alături de cana cu ceai de iasomie
rândurile scrisorilor freamătă
ca o herghelie de mustangi