Cu mii de-ntrebări
ce mi se perindă
prin cotloanele minții
privesc imprecis
granița dintre teluric
și lumea divină.
Norii cu vapori de argint
căptușesc poarta spre stele
doar soarele le-mbibă bumbacul
cu chihlimbarul lichid
ce s-a strecurat printre ele.

Marea fremătând
îmi gâdilă tălpile
cu ecouri șoptite
din profundul ei univers
reverberate
prin recife sculptate.
Mirosul ei salin
și alge vâscoase
îmi inundă plămânii
cu expirațiile-i minerale
impregnându-mi
respirațiile cadențate
cu puritatea vieții marine.

Doar pietrele mute
și nisipul de cuarț
îmi țin companie
și-mi destăinuie
legendele dăltuite
de timpul hain.

Un far își împrăștie lumina gălbuie
în întunericul ce subtil
își așterne vălul de smoală.
Pe raza lui văd cuvinte plutind…
din propriile mâini
simt cum coperțile se deschid
cu o nouă întindere maculată
oferindu-le adăpost
unde somnul de veci
în tihnă să-l facă.