Din orchestra multicoloră a viselor,

A rămas doar un pian în același decor,

Și poate amândoi am fi plutit pe-un nor,

Dacă n-aș fi vrut atât de mult să te omor...



Din orchestra multicoloră a viselor,

A rămas doar un pian în același decor,

Și sincer, trece timpul, ploaia, și mi-e dor

Din nou, să cânt melodia gravă, tuturor,



Dar destinul meu e să cânt în colivie

Acolo unde muzica mă ține încă vie,

Să nu ajungă vedetă niciodată să fie

Lumina din mine, să rămân o stafie...



E ușor să acuzi, să arăți cu degetul,

Dar până la urmă la final scriitorul

E cel care-a mai scris unu la sută din jurnalul

Despre noi doi, în care eram ca unul...