e straniu cum după fiecare carte citită
cumpărată dintr-o librărie oarecare
carte nouă citită
din scoarţă în scoarţă
se coboară peste tine un soi de libertate cu blazon
care te citeşte, care te apasă
pe una dintre clavicule, bineînţeles
cum toate nopţile tale în care nu dormi bine
această libertate împăturită sub perna ta
îţi poate da atacuri mici de panică
ori crampe musculare, mai ales la gambe
de parcă ai fi fost la prăşit, în plin soare, o săptămână întreagă
adânc în Insula Mare a Brăilei
şi la capătul unui şir lung, cu trei păpuşele din pănuşi de porumb
dacă nu ţi-ai învăţat lecţiile şi te-ai crezut scăpat
în câştigător, fără nicio asumare
doar o anumită muzică mai ţine locul tuturor amintirilor
şi la tine vin amintiri despre sufletul pierdut în labirint

***

din timpul acela divin poţi deschide câte o fereastră la purtător
doar tu, cel care ai citit pe îndelete cartea
şi ai învăţat cu adevărat să alegi
cum cei la care le-au rămas toate foile printre oameni
(asta în cazul în care nu ţi-e frică să cobori în lume
pe un vrej de fasole fermecată, ori mai ai în cămara ta,
bine ascuns, un borcan de trei litri cu vise
cu capac bine înşurubat)
apoi a crescut o rătăcire, din păstaia obosită a unui adevăr colorat
şi oameni de încredere au mucegăit pe la o margine
şi iubirea pentru cărţile bine scrise a fost trădată
risipind sufletele în câte o cale de pământ
pământ bătătorit în vatra unui cuptor
cuptor de pâine de ţară
jinduită de prea mulţi şi dintr-o dată
dintr-un adânc şi o tăcere eviscerată
ACUM e vremea să te ridici, sprijinit de ai tăi
Arcturus