ține minte, fiule
orizontul este doar în ochii tăi
distanțele în urma pașilor
dincolo începe aici

și n-a ținut, până ce
toate au fost dovedite, apoi
înghițite cu lăcomie de dubiu
fiul acum este un mare om de neștiință

dincolo s-a extins ca o pleoapă înălțată
între a și b cel mai scurt drum
nu este mereu o linie dreaptă –
ecoul îi schimbă accentul:

– cine minte, cine minte!...

poate că nu există linia dreaptă
însă merită dubiul, poată că
aici se cuibărește orice dincolo
iar orizontul nu servește la nimic

ține minte, fiule
i-a venit rândul să declame
amneziile n-au nicio curiozitate
ochii tăi sunt zidul – și, firește, n-a ținut!