se poate trage lesne concluzia că am crescut,

în jurul meu nimeni nu mai moare de bătrânețe

iar moș crăciun, vai, moș crăciun se șterge la fund

cu rsvp-urile, „taxă europeană” repetă etilic

„taxa europeană mă va ține departe de aici

până în eternitate”. zilele trecute mă bătuse gândul

să îi dau follow pe tictoc dar am renunțat,

m-am certat cu sinele meu tacticos și  mi-am dorit

așa, de-al dracu, să ningă

în iulie.

 

am crescut, nu mă mai încap sentimentele

motiv pentru care m-am apucat de poezie cumplit de tristă

ca să par mai deștept decât sunt, deși, prin ungherele

cu mucegai, libărci și penumbră ale spiritului meu

e primăvară, cânt iodlere și umblu desculț

prin poieni cu urzici și crenguțe  retezate de mur.

și beau, uneori, alteori, de cele mai multe ori beau       

ca să propag adevăruri în care nici măcar eu

nu am crezut vreodată. niciodată.

 

am crescut, coasa, de pildă, am învățat că face bine

și la cardio, dar îmi face rău să o văd -

mi-am luat prin urmare motocoasă pe benzină,

iar lemnul uscat și ceara de albine mă sperie, am renunțat la mobilă.

ikea mă urăște. stupii bunicului i-am dus la pădure,

pentru urși. care pe care, într-una din amiezele cu lipsă

de meciuri mondiale îmi voi lua labele la spinare și mă

voi duce să număr victimele

desigur, dacă pauzele de hidratare îmi vor permite.

 

am crescut.

și totuși port după ureche un ciot de creion

cu care marchez tocuri de ușă.

 

am crescut.

renunț foarte ușor,

oare când va renunța la mine

speranța?