mi-e iarăși dor de geamul spart cu piatra
de puiul de zarzăr așteptând zorii la fereastră
normal și de kuki
lecțiile ei îmi parfumează încă
cerul gurii
mi-e dor de florentin
nimeni după el
nu m-a mai înșelat atât de convingător
nici azi nu știu cum i-am dat bicicleta
pe unsprezece bile de sticlă colorată
de sârma ghimpată vopsită cu sângele meu mi-e dor
de corigența la fizică și de
tricoul ud al danei uscându-se încet
între noi
dar cel mai rău mă doare gaura
din pantoful lui drept
și lacrima uscându-i-se pe obraz prima oară când
n-am mai reușit să înghit fumul
îl uit în fiecare zi
atât de mult îl uit încât
mi-e dor să nu-mi mai fie dor
de tata