Visare cu brațe pe sânul luminii...
Uitându-mă-n noapte, rătăcesc de ființă,
Te cuprind cu suspinul, înflorindu-ne spinii
Sub bolta tăcerii, aburind năzuință.

Păcatul e carne căzând pietre-n sânge
Tăcerea de noi cum trează vreodată
O lacrimă-i tot, peste lume mai plânge,
Un deliciu de geamăt necuprinderea toată.

Pețind noaptea-n lacrimi și carne cerșind
Cu cerul mă-nghesui, alături, la pândă
Cu pietre de ram în tine cuprind
Fiorul de lemn, necuvânt și osândă.