La marginea Căii Lactee,
atât de departe e de mine gândul
să știrbesc frumusețea
unei opere perfecte.
Fără voia mea, pașii-mi sunt purtați
peste Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.
Vidul cosmic mă îmbracă și mă poartă
ajung pe Falia Poesis, mă scutur ușor
de praf interstelar, apoi
calc pe-o margine de meteor
și văd un monument ce pare-a fi
cel mai frumos cvintet.
Un deget cu ochi albaștri, pătrunzători
l-a sculptat pe columna poeziei:
„Eminescu
Grigorescu
Enescu
Brâncuși
Nichita Stănescu”.