Pe tot ce am mai scump, mai drag,
că Pământul este plat
aș pune rămășag,
dovada e de neclintit!
Când a fost aruncat
zarul primordial
în negura începutului
capul mi-a picat la sorți,
iar ție, pajura ți-a revenit.
De la cant la cant,
precum Omul Vitruvian
mă întind, unghiile mi le înfig
sisific trag de margini
până când voi reuși
să răstorn acest Pământ
în toată platitudinea sa,
iar noi
pe aceeași parte vom ajunge.