Din satul nostru sărăcit
Ciobanul a plecat
Cu oile și-i necăjit
Că datoria l-a chemat.

Pe dealul acoperit
Cu iarba verde și moale
Acolo a poposit
Ciobanul cu oile sale.

Sub prunul tânăr și crud
El stă și cântă agale
Din frunza ce a rupt
O doină plină de jale.

El a plecat cu turma sa
Și a lăsat pe prispă
Iubirea ce plângea
După a lui lipsă.

El țara va cutreiera
Cu blândele lui oi
Și toamna se va înturna
Iarăși în sat la noi.