Există o carte în ceruri nescrisă,
O memorie-a lumii ce stă larg deschisă,
Acolo sunt strânse splendori de nespus,
A tot ce e sublim și nu are apus.

Prin Logosul Sacru mă conectez la izvor,
Și zbor peste timpuri, ușor, călător,
Culeg din Absolut doar sclipiri de safir,
Pe rănile lumii să le vărs ca pe-un mir.

Nu-i hazard, nu e umbră în marea memorie,
Ci doar a Treimii eternă victorie,
Iar eu, la hotarul de ani șaptezeci și doi,
Deschid cufărul de aur și îl împart cu voi.