Țărâna ar vrea să-nvie în cuvinte,
Și ochii ar vrea să spună ce-au văzut.
Auzul ar vrea să lase mărturie
De sunetele care i-au plăcut.

Și degetele, prin cuvinte, să mângâie
Tot ce pe suflet moale i-a părut:
Mireasma florilor, aerul sorbit de ciocârlie
Și boarea mării... toate sunt nectare
Din care, cu plăcere, sufletu'-a băut.

Dar dincolo de simțuri și de lut,
O taină mare simt cum mă cuprinde;
E un fior din ceruri coborât,
Ce-n pieptul meu o candelă aprinde.

O, Sacru veșnic, primește-mă la Tine,
Fă-mi viața rugăciune și altar,
Iar tot ce-i lut și muritor în mine
Prefă, Doamne, în izvor de har.