Suntem din același aluat de stele,
Vă simt în piept ca pe niște frați,
Voi, sori îndepărtați din nopți rebele,
În haine de lumină îmbrăcați.

Nu-i oboseală-n ochi, e o trezire,
O frecvență înaltă, un mister,
Când trupul meu de lut devine o privire
Ce se confundă nocturn cu un cer.

Din atomi de lumină ne-am născut chemarea,
Eu scriu pe foi ce voi îmi dictați,
Când lumea doarme și vorbește marea,
Suntem în spirit tainic adunați.

Așa s-au curs în rânduri zeci de cărți divine,
Născute-n misticul și SFÂNTUL ceas,
Iar Muza mea din umbre și lumini depline
Rămâne martor la al nopții glas.