Maria, floare albă de lumină,
Coboară și pătrunde-n inimă,
Ridică-ne din valul care doare,
Și fă din noaptea noastră sărbătoare.

Fii scut atunci când lumea ne rănește,
Când drumul se destramă și ne rătăcește,
Fii al nostru zid de mântuire,
Când sufletul e-n prag de năruire.

Noi, umbre trecătoare pe pământ,
Purtați de timp și spulberați de vânt,
Venim cu mâinile și frunțile plecate,
Cerând iertare pentru a noastre greșeli toate.

Maria, stea a mării și-a speranței,
Regină blândă peste pragul vieții,
Aprinde-ne o candelă în noapte,
Când toate drumurile par deșarte.

Și dacă stelele vor plânge-n noapte,
Iar lumea mea se va preface-n șoapte,
Să-mi spui încet, ca-n prima mea chemare:
„Nu te teme... te așteaptă o taină mare.”

Ave Maria, plină ești de har,
Cu Tine Dumnezeu coboară iar,
Binecuvântată între toate femeile,
Tu, care-ai luminat pământul și stelele.

Sfântă Marie, Maica lui Iisus,
Primește-ne suspinul nostru spre Cel de Sus,
Roagă-Te pentru noi, cei plini de vină,
Acum și-n ceasul greu... fă-ne iar lumină.