Răsădiți-mă de-acum în amintire,
Într-un ungher necălcat
De timp.

Secerați-mă zilnic cu iubire;
Eu spori-voi în alcătuire
Ca o iarbă fermecată din Olimp.

Și parfumul meu va crește-n suflet,
Înviat mereu de orice boare.
Ne-om uni de-a pururi întru înlăcrimare;
Eu, suflarea, vă voi da suflare.

Când mă voi pierde-n zarea de umbre și suspine,
Și lacrima va curge în nopțile senine,
Chiar de se duce sufletul spre veșnicul sfințit,
El va veghea de sus tot ce-a iubit.