Când pică frunzele târzii, mai vrei să-nveți că vrei să vii?
Doar știi, nu știi, ba știi …
Nu știi că mă îmbăt cu erezii, îmi pleacă boii pe pustii și-mi cresc aripi la gelozii?
Nu m-aburi ca pe copii, nu mă ascund prin farmacii, nu-mi inventa nevropatii și mai ales, nu chicoti!
Mai știi să vrei să redevii, ca mustul, toamna, dintre vii, să-mi construiești din reverii un zbor de puf de păpădii? Eu mă îmbrac în poezii și uneori în afazii, dar te aștept.
De ce nu vii? Mă mai cunoști?
Printre stafii, sunt cel mai cel dintre zbanghii.