Seara vântul ne răcorește
Prin crengi el se răsucește
Desprinde o frunză pălită
De doamna toamnă venită.

Plânge copacul pe tăcute
Frunzele pe alei căzute
Au format covor împestrițat
Ochiul omului l-au încântat.

Pe o bancă m-am așezat
O frunză în palmă s-a lăsat
Ce încet ea se va transforma
În țărână mănoasă cândva.

Din țărână el se va hrăni
Primăvara iar va înfrunzi
Coroana lui va fi bogată
De păsărele colorată.

Astfel copacul a învățat
Că toamna de va fi dezbrăcat
Primăvara când iarăși va fi
Frunze noi îl va împodobi.