Ei, na!
Și ce? E doar o altă secundă, frumoasă, din viața mea.
Trecătoare și ea.
Ca și mine (o altă grăbită, nebună, urâtă, secundă) și ea,
într-o fugă constantă, rotundă,
spre o liniște grea
ori, mai curând, căutând o poiană,
o pădure, ceva, undeva,
cu mult soare și umbră,
o mare, un munte, o stea,
în fine, un loc,
cu noroc,
în care nimicul nu doare deloc,
iar ea,
o secundă,
să stea, cumințică,
pe loc,
să se-ascundă,
de cealaltă, fulguită, secundă.
Ei, na!